Proiect Video —
MONOLOGUL SĂNĂTĂȚII MINTALE
psinclusion@gmail.com
MONOLOGUL SĂNĂTĂȚII MINTALE
psinclusion@gmail.com
Anunț important: Lansarea celei de-a doua ediții a proiectului „Monologul Sănătății Mintale”
AO ISMC PSINCLSION anunță cu bucurie lansarea celei de-a doua ediții a proiectului „Monologul Sănătății Mintale”, începând cu data de 1 februarie 2025. Această ediție se va concentra pe sprijinirea psihologică a îngrijitorilor, rudelor, familiilor și specialiștilor în sănătate mintală care trăiesc alături de persoane cu suferință psihică și au nevoie, la rândul lor, de suport.
AO ISMC PSINCLSION anunță cu bucurie lansarea celei de-a doua ediții a proiectului „Monologul Sănătății Mintale”, începând cu data de 1 februarie 2025. Această ediție se va concentra pe sprijinirea psihologică a îngrijitorilor, rudelor, familiilor și specialiștilor în sănătate mintală care trăiesc alături de persoane cu suferință psihică și au nevoie, la rândul lor, de suport.
Monologul Sănătății Mintale, ediția 2-a
Monologul interior al unei femei al cărei iubit suferă de o tulburare psihotică.
"Nu știu de unde să încep. Când l-am cunoscut, era fermecător, calm și plin de viață. Mă simțeam protejată lângă el. Dar acum... acum sunt eu cea care încearcă să-l protejeze. De lumea din jur. De el însuși."
1. Etapa confuziei și a fricii
"Uneori e liniștit, alteori e pierdut în lumea lui. Îmi vorbește despre lucruri care nu există. Și mă întreb: unde s-a dus omul pe care l-am admirat, l-am plăcut?"
Gânduri: „Poate că exagerez, dar de ce pare atât de schimbat? Ceva nu e în regulă?” „Ar trebui să caut ajutor? Dacă află, o să creadă că nu-l mai înțeleg și nu îl mai respect.” „Oare mă va include vreodată în lumea lui, sau mă va exclude complet?”
Sănătatea mintală: Confuzia și teama pot genera anxietate și un sentiment de izolare. Este important ca să înțeleg natura tulburării psihotice și să caut ajutor, pentru a nu-mi neglija propria stare emoțională.
2. Etapa vinovăției
"Poate că nu am făcut destul pentru el. Poate că nu sunt suficient de bună să-l ajut."
Gânduri: „Dacă aș fi fost mai răbdătoare, poate nu ar fi avut episoadele astea.” „Îmi spune că îl fac să se simtă mai bine, dar uneori mă simt neputincioasă.” „Poate nu trebuia să-i sugerez să meargă la terapie. Se simte trădat.”
Sănătatea mintală: Sentimentul de vinovăție poate deveni copleșitor, ducând la epuizare emoțională. Psihoterapia mă poate ajuta să înțeleg că nu sunt responsabilă de tulburarea lui, ci doar de suportul pe care îl ofer, după posibilități.
3. Etapa furiei și a frustrării
"Îl iubesc, dar mă simt prinsă într-o capcană. Totul e despre el, despre boala lui. Dar eu? Cine are grijă de mine?"
Gânduri: „Nu mai pot să ascult aceleași povești aproape în fiecare moment de neliniște și agitație prin care trece. Sunt obosită.” „De ce trebuie să fiu mereu cea puternică? Și eu am nevoie de ajutor.” „Uneori mă întreb dacă ar trebui să plec, dar cum să-l las așa?”
Sănătatea mintală: Frustrarea acumulată poate duce la resentimente sau chiar depresie. Este esențial ca eu să-mi stabilesc limite sănătoase și să găsesc timp pentru mine. Grupurile de suport pentru partenerii persoanelor cu tulburări psihotice pot fi de mare ajutor.
4. Etapa acceptării și a responsabilizării
"Țin la el și vreau să-i fiu alături, dar trebuie să învăț să am grijă și de mine."
Gânduri: „Nu e vina lui că suferă, dar nici eu nu sunt obligată să mă pierd în asta.” „Pot să-l înțeleg, dar nu sunt terapeutul lui. Și eu am nevoie de ajutor.” „Boala nu este ceea ce ne definește relația. Încă există iubire.”
Sănătatea mintală: Acceptarea înseamnă găsirea unui echilibru între sprijinirea partenerului și protejarea propriei sănătăți mintale. Posibil ar fi bine să pot învăța să deleg responsabilități și să caut ajutor profesional pentru a gestiona relația și propriile emoții.
Concluzie: Să fii alături de un partener cu o tulburare psihotică este o provocare complexă, dar nu imposibilă. Cu suport emoțional și profesional, putem învăța să găsim un echilibru între iubirea pentru partener și grija pentru propria sănătate mintală. În cele din urmă, relația poate deveni un spațiu de înțelegere reciprocă, respect și vindecare.
Autor: Eugenia Ciochină – administratoare AO ISMC PSINCLUSION 2025
"Nu știu de unde să încep. Când l-am cunoscut, era fermecător, calm și plin de viață. Mă simțeam protejată lângă el. Dar acum... acum sunt eu cea care încearcă să-l protejeze. De lumea din jur. De el însuși."
1. Etapa confuziei și a fricii
"Uneori e liniștit, alteori e pierdut în lumea lui. Îmi vorbește despre lucruri care nu există. Și mă întreb: unde s-a dus omul pe care l-am admirat, l-am plăcut?"
Gânduri: „Poate că exagerez, dar de ce pare atât de schimbat? Ceva nu e în regulă?” „Ar trebui să caut ajutor? Dacă află, o să creadă că nu-l mai înțeleg și nu îl mai respect.” „Oare mă va include vreodată în lumea lui, sau mă va exclude complet?”
Sănătatea mintală: Confuzia și teama pot genera anxietate și un sentiment de izolare. Este important ca să înțeleg natura tulburării psihotice și să caut ajutor, pentru a nu-mi neglija propria stare emoțională.
2. Etapa vinovăției
"Poate că nu am făcut destul pentru el. Poate că nu sunt suficient de bună să-l ajut."
Gânduri: „Dacă aș fi fost mai răbdătoare, poate nu ar fi avut episoadele astea.” „Îmi spune că îl fac să se simtă mai bine, dar uneori mă simt neputincioasă.” „Poate nu trebuia să-i sugerez să meargă la terapie. Se simte trădat.”
Sănătatea mintală: Sentimentul de vinovăție poate deveni copleșitor, ducând la epuizare emoțională. Psihoterapia mă poate ajuta să înțeleg că nu sunt responsabilă de tulburarea lui, ci doar de suportul pe care îl ofer, după posibilități.
3. Etapa furiei și a frustrării
"Îl iubesc, dar mă simt prinsă într-o capcană. Totul e despre el, despre boala lui. Dar eu? Cine are grijă de mine?"
Gânduri: „Nu mai pot să ascult aceleași povești aproape în fiecare moment de neliniște și agitație prin care trece. Sunt obosită.” „De ce trebuie să fiu mereu cea puternică? Și eu am nevoie de ajutor.” „Uneori mă întreb dacă ar trebui să plec, dar cum să-l las așa?”
Sănătatea mintală: Frustrarea acumulată poate duce la resentimente sau chiar depresie. Este esențial ca eu să-mi stabilesc limite sănătoase și să găsesc timp pentru mine. Grupurile de suport pentru partenerii persoanelor cu tulburări psihotice pot fi de mare ajutor.
4. Etapa acceptării și a responsabilizării
"Țin la el și vreau să-i fiu alături, dar trebuie să învăț să am grijă și de mine."
Gânduri: „Nu e vina lui că suferă, dar nici eu nu sunt obligată să mă pierd în asta.” „Pot să-l înțeleg, dar nu sunt terapeutul lui. Și eu am nevoie de ajutor.” „Boala nu este ceea ce ne definește relația. Încă există iubire.”
Sănătatea mintală: Acceptarea înseamnă găsirea unui echilibru între sprijinirea partenerului și protejarea propriei sănătăți mintale. Posibil ar fi bine să pot învăța să deleg responsabilități și să caut ajutor profesional pentru a gestiona relația și propriile emoții.
Concluzie: Să fii alături de un partener cu o tulburare psihotică este o provocare complexă, dar nu imposibilă. Cu suport emoțional și profesional, putem învăța să găsim un echilibru între iubirea pentru partener și grija pentru propria sănătate mintală. În cele din urmă, relația poate deveni un spațiu de înțelegere reciprocă, respect și vindecare.
Autor: Eugenia Ciochină – administratoare AO ISMC PSINCLUSION 2025
Monologul „Umbrele Gândurilor”
01. 02. 2025
01. 02. 2025
Această ediție se concentrează pe Etapa de Doliu, abordând etapele: Negarea, Furia, Negocierea, Depresia și Acceptarea. Protagoniștii vor împărtăși experiențele lor prin monologuri interioare, expunându-și trăirile și reflecțiile din fiecare etapă a procesului de doliu.
Proiectul are scopul de a sublinia importanța sănătății mintale și de a sprijini o mai bună înțelegere a provocărilor cu care se confruntă cei care trăiesc alături de persoane afectate psihologic.
Invităm pe toți cei interesați să urmărească această ediție emoționantă și să participe activ la promovarea sănătății mintale în comunitatea noastră.
01.02.2025
Proiectul are scopul de a sublinia importanța sănătății mintale și de a sprijini o mai bună înțelegere a provocărilor cu care se confruntă cei care trăiesc alături de persoane afectate psihologic.
Invităm pe toți cei interesați să urmărească această ediție emoționantă și să participe activ la promovarea sănătății mintale în comunitatea noastră.
01.02.2025
Monologul Sănătății Mintale, ediția 2-a
Monolog interior al mamei care i-a decedat copilul
1. Etapa NEGĂRII "Nu e adevărat... Copilul meu nu poate să fie plecat." Gânduri: „Sigur e o greșeală. O să vină cineva să-mi spună că e bine.” „Îl voi vedea intrând pe ușă. Nu poate să fie adevărat.” „Cum să nu mai fie?”
Sănătatea mintală: În această etapă, NEGAREA servește ca mecanism de protecție împotriva durerii copleșitoare. Poate duce la retragere socială și la dificultăți în a accepta realitatea. Terapia de suport poate ajuta mama să înceapă să proceseze PIERDEREA.
2. Etapa FURIEI "De ce mi s-a întâmplat mie asta?"
Gânduri: „E nedrept! Alți copii sunt bine, iar al meu nu mai e.”
„Dumnezeu m-a abandonat. Cum a putut să permită asta?”
„Doctorii nu au făcut suficient. Poate l-ar fi putut salva.”
Sănătatea mintală: FURIA este o expresie naturală a durerii, dar poate duce la conflicte cu cei din jur sau la autoînvinovățire. Este important ca mama să găsească modalități sănătoase de a-și exprima furia, cum ar fi scrisul, arta sau discuțiile cu un terapeut.
3. Etapa NEGOCIERII "Poate dacă aș fi făcut altceva, lucrurile ar fi fost
diferite."
Gânduri: „Dacă l-aș fi dus mai devreme la spital, poate ar fi supraviețuit.”
„Dacă aș fi fost o mamă mai bună, poate că ar fi fost altfel.”
„Doamne, dacă mi-l aduci înapoi, promit că voi face orice.”
Sănătatea mintală: NEGOCIEREA poate aduce un sentiment temporar de speranță, dar pe termen lung poate alimenta vinovăția. Este esențial ca mama să învețe să își ofere compasiune și să accepte că PIERDEREA nu a fost sub controlul ei.
4. Etapa DEPRESIEI "Nu mai am pentru ce să trăiesc."
Gânduri: „Viața mea nu mai are sens fără el.”
„Nu pot să mai zâmbesc sau să mă bucur de nimic.”
„Mă simt atât de singură, nimeni nu poate înțelege ce simt.”
Sănătatea mintală: DEPRESIA poate fi profundă, manifestându-se prin apatie, insomnie sau retragere totală din viața socială. Este important ca mama să caute sprijin de la familie, prieteni sau un profesionist în sănătate mintală pentru a preveni cronicizarea depresiei.
5. Etapa ACCEPTĂRII "Copilul meu nu mai este, dar iubirea noastră va exista mereu." Gânduri: „Îl voi purta mereu în inimă. Chiar dacă nu mai este aici, dragostea mea pentru el nu va dispărea niciodată.”
„Am avut norocul să fiu mama lui, chiar și pentru scurt timp.”
„Voi încerca să trăiesc pentru el, să onorez memoria lui.”
Sănătatea mintală: ACCEPTAREA nu înseamnă că durerea dispare, ci că mama găsește modalități să trăiască cu pierderea. Această etapă poate aduce pace interioară și dorința de a transforma durerea în ceva semnificativ, cum ar fi implicarea în comunitate sau în acțiuni de sprijin pentru alte familii.
Concluzie: Procesul de DOLIU este unic pentru fiecare persoană, iar
SĂNĂTATEA MINTALĂ poate fluctua între etape. Suportul social, terapia și timpul sunt factori esențiali pentru a ajuta mama să găsească sens și echilibru în viața ei după pierdere.
Autor: Eugenia Ciochină – administratoare AO ISMC PSINCLUSION 2025
1. Etapa NEGĂRII "Nu e adevărat... Copilul meu nu poate să fie plecat." Gânduri: „Sigur e o greșeală. O să vină cineva să-mi spună că e bine.” „Îl voi vedea intrând pe ușă. Nu poate să fie adevărat.” „Cum să nu mai fie?”
Sănătatea mintală: În această etapă, NEGAREA servește ca mecanism de protecție împotriva durerii copleșitoare. Poate duce la retragere socială și la dificultăți în a accepta realitatea. Terapia de suport poate ajuta mama să înceapă să proceseze PIERDEREA.
2. Etapa FURIEI "De ce mi s-a întâmplat mie asta?"
Gânduri: „E nedrept! Alți copii sunt bine, iar al meu nu mai e.”
„Dumnezeu m-a abandonat. Cum a putut să permită asta?”
„Doctorii nu au făcut suficient. Poate l-ar fi putut salva.”
Sănătatea mintală: FURIA este o expresie naturală a durerii, dar poate duce la conflicte cu cei din jur sau la autoînvinovățire. Este important ca mama să găsească modalități sănătoase de a-și exprima furia, cum ar fi scrisul, arta sau discuțiile cu un terapeut.
3. Etapa NEGOCIERII "Poate dacă aș fi făcut altceva, lucrurile ar fi fost
diferite."
Gânduri: „Dacă l-aș fi dus mai devreme la spital, poate ar fi supraviețuit.”
„Dacă aș fi fost o mamă mai bună, poate că ar fi fost altfel.”
„Doamne, dacă mi-l aduci înapoi, promit că voi face orice.”
Sănătatea mintală: NEGOCIEREA poate aduce un sentiment temporar de speranță, dar pe termen lung poate alimenta vinovăția. Este esențial ca mama să învețe să își ofere compasiune și să accepte că PIERDEREA nu a fost sub controlul ei.
4. Etapa DEPRESIEI "Nu mai am pentru ce să trăiesc."
Gânduri: „Viața mea nu mai are sens fără el.”
„Nu pot să mai zâmbesc sau să mă bucur de nimic.”
„Mă simt atât de singură, nimeni nu poate înțelege ce simt.”
Sănătatea mintală: DEPRESIA poate fi profundă, manifestându-se prin apatie, insomnie sau retragere totală din viața socială. Este important ca mama să caute sprijin de la familie, prieteni sau un profesionist în sănătate mintală pentru a preveni cronicizarea depresiei.
5. Etapa ACCEPTĂRII "Copilul meu nu mai este, dar iubirea noastră va exista mereu." Gânduri: „Îl voi purta mereu în inimă. Chiar dacă nu mai este aici, dragostea mea pentru el nu va dispărea niciodată.”
„Am avut norocul să fiu mama lui, chiar și pentru scurt timp.”
„Voi încerca să trăiesc pentru el, să onorez memoria lui.”
Sănătatea mintală: ACCEPTAREA nu înseamnă că durerea dispare, ci că mama găsește modalități să trăiască cu pierderea. Această etapă poate aduce pace interioară și dorința de a transforma durerea în ceva semnificativ, cum ar fi implicarea în comunitate sau în acțiuni de sprijin pentru alte familii.
Concluzie: Procesul de DOLIU este unic pentru fiecare persoană, iar
SĂNĂTATEA MINTALĂ poate fluctua între etape. Suportul social, terapia și timpul sunt factori esențiali pentru a ajuta mama să găsească sens și echilibru în viața ei după pierdere.
Autor: Eugenia Ciochină – administratoare AO ISMC PSINCLUSION 2025
Monologul „Ecoul Pierderii”
14. 02. 2025
14. 02. 2025
🎗️ Monologul – „Ecoul Pierderii” 🎗️
Acest video este dedicat tuturor mamelor care au trăit durerea de neimaginat a pierderii unui copil. Prin acest monolog, dorim să oferim glas suferinței, iubirii și amintirii, într-un omagiu profund adus acelor suflete de copii care au plecat prea devreme.
„Ecoul Pierderii” nu este doar o poveste, ci o mărturie a durerii și iubirii nemărginite. Este o punte între cei plecați și cei rămași, un moment de reflecție și solidaritate pentru toate mamele care poartă această rană în suflet.
În memoria îngerilor plecați, acest monolog le este dedicat. 🕊️💔
14.02.2025
Acest video este dedicat tuturor mamelor care au trăit durerea de neimaginat a pierderii unui copil. Prin acest monolog, dorim să oferim glas suferinței, iubirii și amintirii, într-un omagiu profund adus acelor suflete de copii care au plecat prea devreme.
„Ecoul Pierderii” nu este doar o poveste, ci o mărturie a durerii și iubirii nemărginite. Este o punte între cei plecați și cei rămași, un moment de reflecție și solidaritate pentru toate mamele care poartă această rană în suflet.
În memoria îngerilor plecați, acest monolog le este dedicat. 🕊️💔
14.02.2025
Monologul Sănătății Mintale, ediția 2-a
„Monologul surorii tăcute”
🔹 NEGAREA
„Nu, nu poate fi adevărat. Poate au greșit, poate e doar o fază și o să treacă. Fratele meu nu are cum să fie... să fie așa. El trebuia să fie cel care mă apără, cel care îmi ține spatele. Cum să fie el cel care are nevoie de mine acum? Nu, o să găsim un tratament, o soluție... trebuie să fie ceva. Nu e real. Nu poate fi real.”
💡 Sănătatea mintală:
NEGAREA este un mecanism de apărare natural care ne protejează de realități greu de acceptat. SĂNĂTATEA MINTALĂ joacă un rol esențial în această etapă, deoarece oferă sprijin pentru a putea procesa treptat adevărul, fără ca acesta să devină copleșitor. Terapia sau suportul emoțional din partea celor dragi pot ajuta la navigarea prin această perioadă confuză.
🔹 FURIA
„De ce? De ce tocmai noi? De ce tocmai el? Nu e drept! M-am săturat să mă prefac că totul e bine. Nu e bine! Eu nu trebuia să fiu în postura asta. Eu am vrut un frate care să mă protejeze, nu să fiu eu cea care îl protejează. Îmi vine să strig, să dau vina pe cineva – pe părinți, pe doctori, pe Dumnezeu, pe lume! E așa de nedrept! Iar el... el nici măcar nu înțelege ce înseamnă asta pentru mine.”
💡 Sănătatea mintală:
FURIA este o reacție firească la pierderea controlului și la nedreptatea percepută. Dacă nu este gestionată, poate duce la resentimente și izolare. SĂNĂTATEA MINTALĂ este crucială pentru a învăța cum să exprimăm această furie într-un mod constructiv, fără să rănim pe noi înșine sau pe ceilalți. Tehnici precum respirația conștientă, exercițiile fizice sau consilierea pot ajuta la eliberarea acestor emoții intense.
🔹 NEGOCIEREA
„Poate dacă încerc mai mult, dacă găsesc cel mai bun specialist, dacă citesc toate cărțile despre asta... poate atunci ceva se va schimba. Poate trebuie doar să fiu mai bună, mai răbdătoare. Poate dacă îi dau tot ce am eu mai bun, va fi mai bine. Așa ar trebui să fie, nu? Dacă mă zbat destul, poate viața va ține cont de eforturile mele...”
💡 Sănătatea mintală:
NEGOCIEREA în această etapă, mintea încearcă să găsească soluții, să recâștige controlul. Însă, încercarea de a „repara” ceva ce nu poate fi schimbat poate duce la epuizare emoțională. SĂNĂTATEA MINTALĂ înseamnă și acceptarea faptului că nu putem controla totul. Un psihoterapeut poate ajuta la găsirea unui echilibru între speranță și realitate, evitând vinovăția și autoînvinovățirea.
🔹 DEPRESIA
„Dar nimic nu se schimbă. Oricât de mult încerc, tot aici rămânem. Sunt obosită. Uneori mă simt complet singură în tot asta. Câteodată mă gândesc că nu mai pot. Că tot ce fac nu contează. Simt că mă pierd... că nu mai sunt eu. Și cine să mă protejeze pe mine, dacă eu trebuie să fiu mereu cea puternică? Mi-e atât de greu să mai văd un sens.”
💡Sănătatea mintală:
DEPRESIA aceasta este una dintre cele mai grele etape, când durerea devine copleșitoare. Fără suport, depresia poate duce la retragere socială și epuizare. Este esențial ca SĂNĂTATEA MINTALĂ să fie protejată prin discuții deschise, căutarea sprijinului terapeutic și acceptarea faptului că a cere ajutor nu este un semn de slăbiciune, ci de curaj.
🔹 ACCEPTAREA
(Lungă pauză. Respirație adâncă) „Dar el e fratele meu. Nu e așa cum mi-am imaginat, nu e fratele care să mă protejeze de lume... dar poate nici nu trebuie să fie. Poate rolul lui e altul. Învăț să-l iubesc pentru cine este, nu pentru cine mi-am dorit să fie. Învăț să mă iert că nu pot schimba totul. Și îmi dau voie să cer ajutor. Nu trebuie să port singură povara asta. Sănătatea mintală a lui contează, dar și a mea contează. Și poate, împreună, într-un fel sau altul, o să fim bine. Nu perfect, dar bine. Asta e realitatea noastră. Și am învățat să o accept.”
💡 Sănătatea mintală:
ACCEPTAREA nu înseamnă că durerea dispare, ci că învățăm să trăim cu ea. Este momentul în care începem să găsim un nou echilibru și să ne îngrijim și pe noi înșine. SĂNĂTATEA MINTALĂ rămâne importantă chiar și după acceptare, pentru a menține un stil de viață echilibrat, cu limite sănătoase și suport emoțional constant.
Autor: Eugenia Ciochină – administratoare AO ISMC PSINCLUSION 2025
🔹 NEGAREA
„Nu, nu poate fi adevărat. Poate au greșit, poate e doar o fază și o să treacă. Fratele meu nu are cum să fie... să fie așa. El trebuia să fie cel care mă apără, cel care îmi ține spatele. Cum să fie el cel care are nevoie de mine acum? Nu, o să găsim un tratament, o soluție... trebuie să fie ceva. Nu e real. Nu poate fi real.”
💡 Sănătatea mintală:
NEGAREA este un mecanism de apărare natural care ne protejează de realități greu de acceptat. SĂNĂTATEA MINTALĂ joacă un rol esențial în această etapă, deoarece oferă sprijin pentru a putea procesa treptat adevărul, fără ca acesta să devină copleșitor. Terapia sau suportul emoțional din partea celor dragi pot ajuta la navigarea prin această perioadă confuză.
🔹 FURIA
„De ce? De ce tocmai noi? De ce tocmai el? Nu e drept! M-am săturat să mă prefac că totul e bine. Nu e bine! Eu nu trebuia să fiu în postura asta. Eu am vrut un frate care să mă protejeze, nu să fiu eu cea care îl protejează. Îmi vine să strig, să dau vina pe cineva – pe părinți, pe doctori, pe Dumnezeu, pe lume! E așa de nedrept! Iar el... el nici măcar nu înțelege ce înseamnă asta pentru mine.”
💡 Sănătatea mintală:
FURIA este o reacție firească la pierderea controlului și la nedreptatea percepută. Dacă nu este gestionată, poate duce la resentimente și izolare. SĂNĂTATEA MINTALĂ este crucială pentru a învăța cum să exprimăm această furie într-un mod constructiv, fără să rănim pe noi înșine sau pe ceilalți. Tehnici precum respirația conștientă, exercițiile fizice sau consilierea pot ajuta la eliberarea acestor emoții intense.
🔹 NEGOCIEREA
„Poate dacă încerc mai mult, dacă găsesc cel mai bun specialist, dacă citesc toate cărțile despre asta... poate atunci ceva se va schimba. Poate trebuie doar să fiu mai bună, mai răbdătoare. Poate dacă îi dau tot ce am eu mai bun, va fi mai bine. Așa ar trebui să fie, nu? Dacă mă zbat destul, poate viața va ține cont de eforturile mele...”
💡 Sănătatea mintală:
NEGOCIEREA în această etapă, mintea încearcă să găsească soluții, să recâștige controlul. Însă, încercarea de a „repara” ceva ce nu poate fi schimbat poate duce la epuizare emoțională. SĂNĂTATEA MINTALĂ înseamnă și acceptarea faptului că nu putem controla totul. Un psihoterapeut poate ajuta la găsirea unui echilibru între speranță și realitate, evitând vinovăția și autoînvinovățirea.
🔹 DEPRESIA
„Dar nimic nu se schimbă. Oricât de mult încerc, tot aici rămânem. Sunt obosită. Uneori mă simt complet singură în tot asta. Câteodată mă gândesc că nu mai pot. Că tot ce fac nu contează. Simt că mă pierd... că nu mai sunt eu. Și cine să mă protejeze pe mine, dacă eu trebuie să fiu mereu cea puternică? Mi-e atât de greu să mai văd un sens.”
💡Sănătatea mintală:
DEPRESIA aceasta este una dintre cele mai grele etape, când durerea devine copleșitoare. Fără suport, depresia poate duce la retragere socială și epuizare. Este esențial ca SĂNĂTATEA MINTALĂ să fie protejată prin discuții deschise, căutarea sprijinului terapeutic și acceptarea faptului că a cere ajutor nu este un semn de slăbiciune, ci de curaj.
🔹 ACCEPTAREA
(Lungă pauză. Respirație adâncă) „Dar el e fratele meu. Nu e așa cum mi-am imaginat, nu e fratele care să mă protejeze de lume... dar poate nici nu trebuie să fie. Poate rolul lui e altul. Învăț să-l iubesc pentru cine este, nu pentru cine mi-am dorit să fie. Învăț să mă iert că nu pot schimba totul. Și îmi dau voie să cer ajutor. Nu trebuie să port singură povara asta. Sănătatea mintală a lui contează, dar și a mea contează. Și poate, împreună, într-un fel sau altul, o să fim bine. Nu perfect, dar bine. Asta e realitatea noastră. Și am învățat să o accept.”
💡 Sănătatea mintală:
ACCEPTAREA nu înseamnă că durerea dispare, ci că învățăm să trăim cu ea. Este momentul în care începem să găsim un nou echilibru și să ne îngrijim și pe noi înșine. SĂNĂTATEA MINTALĂ rămâne importantă chiar și după acceptare, pentru a menține un stil de viață echilibrat, cu limite sănătoase și suport emoțional constant.
Autor: Eugenia Ciochină – administratoare AO ISMC PSINCLUSION 2025
Monologul Surorii Tăcute
09.03.2025
09.03.2025
„Monologul surorii tăcute” – o confesiune despre negare, furie, luptă, tristețe și, în cele din urmă, acceptare.
Acest monolog este dedicat tuturor surorilor care au un membru în familie diagnosticat cu o tulburare mintală. Tuturor surorilor care își asumă această responsabilitate cu iubire necondiționată, care trăiesc între sacrificiu și durerea sufletească, între speranță și realitate.
💙 Este un omagiu pentru cele care luptă în tăcere, pentru cele care poartă pe umeri povara iubirii și pentru cele care, în ciuda tuturor încercărilor, rămân alături.
09.03.2025
Acest monolog este dedicat tuturor surorilor care au un membru în familie diagnosticat cu o tulburare mintală. Tuturor surorilor care își asumă această responsabilitate cu iubire necondiționată, care trăiesc între sacrificiu și durerea sufletească, între speranță și realitate.
💙 Este un omagiu pentru cele care luptă în tăcere, pentru cele care poartă pe umeri povara iubirii și pentru cele care, în ciuda tuturor încercărilor, rămân alături.
09.03.2025
Monologul Sănătății Mintale, ediția 2-a
